Luke 5:17-26

Vindecarea unui paralitic

(Mt. 9:1-8; Mc. 2:3-12)

17Într-una din zile, în timp ce El îi învăța pe oameni, erau acolo și niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră de prin toate satele Galileei și ale Iudeei și din Ierusalim. Puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni aduceau pe pat
Cele mai multe paturi erau niște saltele umplute cu lână sau niște simple rogojini pe care dormeau oamenii. Puțini oameni își permiteau luxul de a avea un pat. Însă în acest context, patul trebuie să fi fost un fel de targă, pentru ca omul să poată fi transportat mai ușor.
un om care era paralizat. Ei încercau să intre cu el, ca să-l pună înaintea lui Isus.
19Dar, fiindcă n-au găsit cum să-l aducă înăuntru din cauza mulțimii, s-au urcat pe acoperișul
Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare.
casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul mulțimii, înaintea lui Isus.

20Văzând Isus credința lor, a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!“.

21Cărturarii și fariseii au început să-și zică: „Cine este Acesta Care rostește blasfemii? Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“.

22Însă Isus, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 23Ce este mai ușor? A spune: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te și umblă!»? 24Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El celui ce era paralizat – ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 25Și deodată el s-a ridicat înaintea lor, și-a luat patul pe care zăcuse și s-a dus acasă, glorificându-L pe Dumnezeu. 26Pe toți i-a cuprins uimirea și Îl glorificau pe Dumnezeu. S-au umplut de teamă și au zis: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite!“.

Copyright information for RonNTR